Când am acceptat provocarea Flaviei de a scrie un număr de lucruri despre mine, nici nu m-am gândit că îmi va fi atât de ușor și că am să redescopăr atâtea chestii pe care aproape le uitasem.
Am mai încercat să mă descriu pe blog, la secținea About, dar nu se compară cu ce vei citi în cele ce urmează.
Așa că, dacă vrei să afli cum sunt eu în afara blogului, de unde mă trag, pe unde am umblat, ce mă caracterizează ca om, ce pasiuni bizare sau mai puțin bizare am, iată că s-a ivit acum ocazia.
1. Deși unii n-ar zice, pentru că mi-am cam pierdut accentul, sunt ardeleancă, născută în Cluj-Napoca și crescută în Mureș. Am copilărit în județul Mures, în prima fază în Fantânele până la șapte ani, iar apoi în orașul Târgu-Mureș până la 18 ani, vârstă la care am venit în București la facultate și aici am rămas. Accentul iese la suprafață uneori, când sunt înconjurată de prieteni foarte apropiați sau de familie.
2. Știu limba maghiară. Asta fiindcă, așa cum am spus mai sus, până la șapte ani am locuit în Fântânele, unde populația este preponderent maghiară. Copiii se jucau cu toții împreună, indiferent de limba pe care o vorbeau acasă. Ajunsesem să vorbesc atât de bine încât unii credeau că părinții mei sunt maghiari. Cum nu am mai conversat de ani buni în limba maghiară, mă descurc destul de greu, dar înțeleg aproape tot.
3. Am studiat pianul în școala primară. Am renunțat fiindcă eram extrem de emotivă la examenele care aveau loc la final de trimestru. Îmi tremurau de fiecare dată mâinile pe clape și ajungeam să ies plângând din sală. Am și acum o pianină, veche de peste 100 de ani, acasă la ai mei, dar este dezacordată fiindcă nu a mai cântat nimeni la ea de ani buni.
4. Sunt mioapă și port ochelari de la 12 ani. Fără ochelari nu văd mare lucru. Când ies în oraș sau la evenimente îmi pun de cele mai multe ori lentile de contact.
5. Sunt architect de profesie. Dacă nu studiam arhitectura aș fi ales să fiu avocat, diplomat (nu tort) sau medic.
6. Am permis de conducere de 13 ani dar nu am mai condus de 10 și mi-e groază să mă reapuc. Stau foarte prost cu rabdarea în trafic și mă supără extrem de tare când văd comportamentul marii majorități la volan, cum se înjură din orice și scot flăcări pe nas.
7. Practic yoga. M-am apucat acum 5 ani, acasă, de capul meu și de mai bine de un an mă duc la un centru special de yoga. Ma ajută să mă relaxez, să fiu mai echilibrată și mai armonioasă fizic și psihic.
8. Ador să fac rafting! Nu am avut ocazia să-l practic de prea multe ori, dar când am făcut-o m-a umplut de bucurie.
9. Mi-e teamă să zbor cu avionul. Până acum câțiva ani de abia așteptam să călătoresc cu avionul. Dar de când am avut proasta inspirație să urmăresc o serie întreagă de documentare pe Discovery Channel pe tema prăbușirii avioanelor, de fiecare dată când urc într-unul mă năpădesc toate emoțiile.
10. Sunt meteosensibilă. Nu am dureri articulare, cum au bătrânii (încă) dar pot deveni ușor indispusă, melancolică, iritabilă și dorm mai prost dacă nu îmi iau doza de soare și lumină naturală.
11. Refuz orice desert în schimbul unei porții delicioase de paste.
12. Când aveam 20 de ani mi s-a spus că seamăn la față cu Winona Rider (soțul meu în special susținea acest lucru), la 25 și 28 cu Kate Moss (mi s-a întâmplat asta în două colțuri de lume diferite, la o nuntă în U.K. când eram la patru ace și într-un autobuz în Barcelona când eram nemachiată și obosită). La 30 și 35 cu Keira Knightley sau cu Joan Allen. Cine are dreptate nici eu nu știu, așa cum nu știu dacă trebuie să mă simt flatată sau nu.
13. Mă coafez și mă machiez singură pentru evenimentele importante din viața mea sau a altora. Singurele dăți când m-am frezat la coafor a fost pentru nunta mea și pentru cea a cumnatei mele. De machiat tot singură m-am machiat. Cred că îmi era puțin teamă de aspectul de față tencuită pe care îl poate căpăta machiajul profesionist sau mai nou de contur și de highlighter, de care se abuzează. Așa că prefer să urmăresc diverși hair-stiliști și make-up artiști și să încerc pe pielea mea diverse trucuri. La capitolul make-up artist preferata mea este Lisa Eldridge (din câte știu, ea o machiază pe Keira Knightley), iar când vine vorba de păr, mă iau după Sarah Angius.
14. Obișnuiam să cumpăr și să colecționez lunar o grămadă de reviste de modă. La un moment dat aveam teancuri întregi ce ocupau rafturile bibliotecii mele. Dacă mergeam în afara țării musai mă întorceam cu minim două reviste acasă. În final, la presiunea soțului, le-am trimis pe toate la reciclat. Avea și el dreptate: de câte ori voi fi răsfoit din nou numerele vechi? Acum cumpăr cate un Elle din an în Paști sau împrumut un Vogue de la prietene mai umblate prin lume.
15. Sunt demofobică, adică mi-e teamă de mase mari de oameni. Nu prea mă încântă să intru în mulțimi, deși de câteva ori am facut-o. Am senzația că oamenii se strâng subit în jurul meu și rămân fără aer și nu mai pot scăpa.
16. Înainte să am un copil, urmăream mai multe bloguri de fashion decât de mâncare. Mai știu și acum numele unora dintre ele, deși nu mai intru în vizită decât extrem de rar: Garance Doré, The Cherry Blossom Girl (care acum văd că între timp a devenit și ea mamă, de doi!), The Blonde Salad, Atlantic-Pacific, Fabulous Muses, etc.
17. Tot înainte să am un copil intram zilnic pe site-ul People.com. Practic știam tot ce mișcă în lumea vedetelor: câți copii are fiecare, cum îi cheamă, cu ce se îmbracă, ce mănâncă, etc… Știu, aveam timp, nu glumă!
18. Acum 13 ani am fost în vizită la Moscova și nu mi-a plăcut deloc! Parcă aud reacții de genul: “Vai, nu! Cum asa?!” Nu mi-a plăcut, printre altele, fiindcă oamenii aceia nu au pic de respect pentru ceea ce înseamnă clădiri vechi și monumente. Când se deteriorează o clădire monument istoric, în loc să o conserve și să o restaureze, pur și simplu o dărâmă, eventual o mută puțin mai ”acana”, să poată lărgi strada, și o refac de la zero, frumoasă și strălucitoare cum era altă dată. Păi cum vine asta?!
19. Am trăit un an în sudul Franței si de atunci ador orice tip de brânză cu mucegai. Cu cât pute mai tare cu atât mai bine. Tot de atunci mi se trage și dragostea pentru un pahar de vin roșu sec. E băutura mea preferată, după apă!
20. De 10 ani îmi beau cafeaua fără zahăr. Nu mi-am propus să fac asta ci așa s-a întâmplat. M-am trezit într-o dimineață că nu aveam zahăr în casă și am zis că merge și fără. Surprinsă de aroma deosebită a acesteia, de atunci numai așa o beau și n-aș putea să mă întorc la varianta îndulcită. Mi se pare că îi alterează total gustul.
Asta sunt eu, cu bune și cu rele. Te regăsești în vreuna din caracteristicile de mai sus? Dacă da, lasă te rog un comentariu mai jos.
Duc provocarea mai departe și le nominalizez pe Daciana, Cristina și Cătălina. De abia aștept să văd ce vor scrie!
Dacă acest articol ți s-a părut interesant și nu vrei să le pierzi pe următoarele, te poți abona la Newsletter sau să dai “like” paginii de Facebook și follow celor de Pinterest și Instagram.