În general, părinții nu știu cum să procedeze când dau startul autodiversificării sau diversificării naturale. Iată care au fost pașii pe care i-am urmat noi:
Înainte de toate, m-am documentat intens. Am citit cartea scrisă de Gill Rapley și Tracey Murkett, Diversificarea naturală – Cel mai bine păstrat secret al părinților relaxați, care este cartea de căpătâi dacă vrei să aplici principiile BLW. Citind-o am prins curaj și am început la 6 luni, după ce m-am asigurat ca bebelușul este pregătit, cu câte o masă pe zi, la prânz, de cele mai multe ori atunci când mâncam și noi.
Îl alăptam cu 40 de minute înainte, altfel riscam să îi fie prea foame ca să aibă răbdare să testeze mâncarea. La început bebelușii nu asociază hrana solidă cu senzația de sațietate. Cu timpul, învață că aceasta le va umple stomacul și se vor simți sătui. Deasemenea mă asiguram că e odihnit și bine dispus. Nu îl puneam la masă mârâit sau când plângea.
După ce îl spălam pe mânuțe, puneam bebelușul în scaun sau îl țineam în brațe, avînd grijă să stea într-o poziție verticală, nu înclinat spre spate, pentru a evita riscul de înec.
Îi ofeream în general, două tipuri de legume fierte, tăiate fâșii sau în formă de degețele, așa încât să îi fie ușor să le apuce și să le gestioneze.
Îl supravegheam atent dar nu interveneam. Îl lăsam să ia fiecare bucată de mîncare și să decidă el ce vrea sa facă cu ea. Unele bucăți ajungeau în gură, pe unele le scuipa pe altele le înghițea, de cele mai multe ori fără să le mestece. O bună parte din mâncare fie rămînea pe masă, fie o scăpa pe jos. Nu mă stresam în legătură cu ce cantitate de solide mânca.
Cînd începea să se agite sau să dea semne de oboseală/plictiseală, îl ridicam de la masă și ne continuam rutina zilnică.